miercuri, 24 iunie 2009
Vis sau realitate?
Pe lângă lumina farurilor care o loveau încet când trecea o maşină prin dreptul geamului, mai simţea o adiere placută din partea vântului care pătrundea pe geamul lăsat pe spate şi o facea să aţipească. Se oprea din tremuratul uşor şi se gândea încă o data la visele ei.
Ciudat, dar parcă de fiecare dată când se trezea i se părea că de fapt e invers. Nici măcăr nu ţinea minte ce facea când nu dormea. Parcă afară ploua de mult timp, dar de fiecare dată când dormea ploaia se oprea.
Acum însă era trează. Şi se gândea la visele ei. Sau parcă dormea. Şi se gândea la viaţa ei.
Oricum, inima începea să bată mai tare când îşi aducea aminte de prima zi când a vorbit cu el. Petalele de trandafir sunt uscate, dar încă se mai simte un miros plăcut şi în ziua aceea nu ploua.
Simţea razele de soare care s-au răspândit în bataia vântului, urmărindu-l pănă în colţurile cele mai ascunse ale străzii. Ştia şi ea că el o cauta demult, dar nu-i putea spune că era lângă el. Trebuia să işi dea seama. Poate că ar fi fost mai uşor dacă adierile de vânt ar fi adus-o pe ea în visele lui mai devreme ,când o căuta. Sau poate e mai bine aşa. Într-o zi poate nu o s-o mai caute...
Dar o să-şi dea seama că e încă lângă el!
Se trezi iar din vis. Şi totuşi acum nu ţinea minte nimic. Doar că se trezise din ultimul vis. Şi nu ar fi vrut. O petală de trandafir îi rămăsese lipită în palma ei mică, ca o clipă după tânjeşti că ai vrea să ţină mai mult decât o zi, sau cine ştie, vrei să fie mai mult decât un vis.
sâmbătă, 20 iunie 2009
Poate
Într-adevăr, adevărat, aşa este, pentru că, deoarece, fiindcă, de exemplu (...) mai precis, mai bine zis, adică (...) în plus, pe deasupra şi nu numai că ... ci şi ... totuşi cu toate că, chiar dacă, deşi (...) în nici un caz, nu cred că (...) în concluzie, se impune ca, aşadar, în fine ... iată că, observi tu, după cum se vede ... în primul rand şi mai ales, la fel de important este şi faptul că (...) pe când, pe o parte şi pe alta... dar tot atunci, cam în acelaşi timp, imediat ce, în alt fel dar în acelaşi mod... totuşi cred că se poate spune şi aşa, pai , poate....mai vedem noi oricum...
Încă.
marți, 16 iunie 2009
miercuri, 10 iunie 2009
Rosu devine gri.
Ecuaţie cu 2 cunoscute, necunoscute.
Cuvintele aproape că nu mai au valoare...
Gesturile nu mai pot să-şi îndeplinească menirea.
Expresia feţ/tei nu e văzută, deci nici asta nu mai face parte din ecuaţie.
Gândurile sunt blocate, mai pot fi citite doar printre rânduri.
Dorinţa e singura care mai poate fi ghicită, dar deja are tentă de gri.
Toate apar şterse...
Din roşu devin gri.
Cuvintele aproape că nu mai au valoare...
Gesturile nu mai pot să-şi îndeplinească menirea.
Expresia feţ/tei nu e văzută, deci nici asta nu mai face parte din ecuaţie.
Gândurile sunt blocate, mai pot fi citite doar printre rânduri.
Dorinţa e singura care mai poate fi ghicită, dar deja are tentă de gri.
Toate apar şterse...
Din roşu devin gri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)