I'm still alive!:)

    

    Mi-am adus aminte acum câteva zile de blogul meu pe care s-a cam pus praful de ... ceva vreme bună!! Nu am mai scris de mult timp, viața cotidiană cică... 

    O sa revin cu postări noi, stay tuned!!

Şi totuşi ...

Te regăseşti în atâtea forme...şi totuşi nu esti nicăieri...

Şi te cunoşti atât de bine de parcă iţi eşti străin...eşti tu...?

Da...de fiecare dată când sunt eu...nimicul din tine şi totul din mine...

Women VS. Men

Allan Pease: Women vs Men - part I
http://www.youtube.com/watch?v=SIqKuSC12LY&feature=related

# Allan Pease: Women vs Men - part II
http://www.youtube.com/watch?v=XEW0dPHMa8M&feature=related

# Allan Pease: Women vs Men - part III
http://www.youtube.com/watch?v=LBMnM3lDryE&feature=related

# Allan Pease: Women vs Men - part IV
http://www.youtube.com/watch?v=wvoBY7B162U&feature=related

Enjoy!

Pisicile

Noaptea, toate pisicile sunt negre...

Labirint de gânduri

Imaginea ta îmi apare din nou.

Mă pierd printre amintiri.
Revin în trecut, mă leg de el
Dar nu mă pot orienta acum.
Dispari în zare...
Îmi rămâne întipărit în minte
Doar zâmbetul tău...
Şi cuvintele
Rostite aproape de răsărit
Era atât de târziu
Şi totuşi atât de devreme.

Intâlniri accidentale.
Ai apărut elegant şi tăcut
Aveai scântei în priviri.
Ochii tăi mă purtau
Unde vroiau doar ei
Timbrul vocii tale
Şi acum mă urmărşte.

Gândesc în prezent.
A rămas doar o umbră
Până şi ea, e acum
Absentă pe acea alee.
Paşii tăi leneşi au dispărut.
Te caut din nou,
Nu e nimeni pe stradă
Privesc în depărtare
Poate am să te zăresc.

Nu vom afla vreodată
Ce oare ne-a legat
Îmi spui că totul e bine
Că o să te întorci...
Nu mă lăsa să ştiu ce va fi.
Aş vrea să mă pierd în gândul tău.

A rămas povestea noastră,
Doar atât.


"Nu am să-ţi cer să-mi dai ceva,
Nu am să-ţi cer să fi a mea,
Dar te rog, atunci când pleci
Lasă-mi speranţa..."

Ştiu.

E ceva ce trebuie să înţelegi.

Fiecare zi pe care o aştepţi şi o laşi să treacă pe lângă tine,

e o zi pe care o pierzi...
O zi pe care ţi-o vei dori mai încolo să... o mai ai în plus.
Încă o zi de care ai vrea să te mai bucuri.

Crede-mă.
Ştiu.

Liftul

Liftul seamănă cu traiectoria vieţii unui om.
Te ridică de la primul nivel până la ultimul,
Îţi deschide uşiile la fiecare etaj...
Şi ai 10 sau mai multe moduri de a trăi.
Tu trebuie doar să ştii unde să cobori ...

Wrong and right.

The piano keys are black and white,
But they sound like a million colours in your mind.

Stop!

Aş vrea un ultim dar, aş vrea să poţi măcar
Să poţi s-asculţi tot fără să dai “Stop!”

Din speranţa că-n distanţă o să apari,
O să las un scaun gol, lumina aprinsă pe hol
Joc acelaşi rol, în acelaşi decor.

(cum zicea cineva :) )

Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta.
Cauţi una câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

Timpul.

Unii consideră că este un efort extenuant să priveşti înapoi, de-a lungul celor 70 de ani. O senzaţie de tunel, aşa li se pare; ca printr-un pai negru. Dar nu e aşa.
Uneori trecutul apare ca şi cum ar fi fost filmat cu o cameră portabilă, uneori se înalţă monumental în interiorul unui arc din avanscena cu ghirlande modelate în ipsos şi cortină şifonată ;

Uneori defilează liniştit, o poveste de dragoste din epoca mută, plăcut, neclar şi absolut implauzibil. Iar uneori, apare doar o serie de stop- cadre împrumutate din memorie. Succesiune de diapozitive ale unei lanterne magice.

Toate.

Odată ce-am ajuns în faţa uşii, toate gândurile, toate imaginile, toate cuvintele, toate privirile, toate persoanele cunoscute, toate gesturile, toate... rămân afară, în faţa uşii, împregnate în preşul gri care mereu mă întâmpină cu un mesaj de bun venit.

Când ies înapoi pe uşă, le adun de pe preş şi încep o nouă zi, rărind sau înmulţind "toate".

Octombrie

O dimineaţă uscată şi friguroasă de Octombrie...
Cu vânt direct dinspre Gobi, ce purta cu el o pulbere fină, dar supărătoare.
Pulberea era mânată în vârtejuri jucăuşe ce se întindeau treptat în toată zona aceea.

Deodată, se aud refrene de toamnă, dar ele mai degrabă te-ar face să te gândeşti la magia arborilor exotici,la şoapte din Orient, la ritmuri fructate şi câteva picături de parfum cu esenţe de vară.

Alchimia simţurilor te poartă spre un moment la care râvneşti demult.
Locul acela special în care puteai percepe mai mult decât văzul, mirosul, auzul sau atingerea. La persoana aceea care te făcea să te simţi ... TU!

Fum.

Ţigări cu aromă de fum, alcool cu arsuri de buze, ţipete înfundate şi mâini străine... ştii doar că petele cele mai negre nu se şterg niciodată ...
Albul pe negru e doar ce a mai rămas dintr-o lume arsă de demult.
Tot ce mai simt e o stare de regret că ne separă atâta materie, că nu pot să îţi descifrez chipul prin întuneric, că nu pot să îţi răspund astfel încât să mă auzi...

Sometimes

Ok. Here`s what I think.

We survive by remembering,
but sometimes we survive by forgetting...

Vid

Eul nostru nu mai este altceva decât vidul interior indus de viaţa noastă supraaglomerată, supraocupată, din care nu ne mai alegem cu nimic din ceea ce "cu adevrat contează".

Şi totuşi, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele din viaţă, visele şi reveriile, depresia, situaţiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieţii tale "reale" , îţi arată că, trăind fără reflecţie despre tine însuţi, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzaţii, satisfacţii, imagini, bârfe,obiecte, minciună şi strălucire, tot mai departe de nucleul viu al fiinţei tale.
Eşti un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuşi. Şi vei rămâne aşa dacă viaţa nu se hotărăşte o dată să te dea cu capul de pragul de sus.

Tomorrow

Tomorrow, tomorrow!

I’ll love ya — tomorrow!

You’re always

a day

a?way!

Difuz

Lumina slabă care pătrunde în cantităţi mici, acoperă o porţiune nesemnificativă.
E doar un fel de cerc difuz exact ca şi concentrarea asupra unor lucruri din viaţa de zi cu zi.
Un măr necopt are porţiuni roşii şi galbene.
Soarele nu s-a învârtit destul în jurul lui.

Întrebarea

Vei privii din altă perspectivă decorul când vei fi capabil să-ţi foloseşti toate abilităţiile.
Concentrează-te îndeplin pe întrebare.
Încă nu ai făcut paşii necesari.
Ai fost prea entuziasmat în legătură cu întrebarea, eşti prea nerăbdător.
Nu ar trebui să-ţi laşi sentimentele din interior să se preschimbe în agresiune.
Se pare că nu ai controlul complet asupra schimbărilor.
Eşti speriat de riscurile care se află în spatele incertitudinilor.
Arăţi obosit.

Detest

Detest să explic şi mai ales să mă explic.
Cei care nu pot înţelege, nu pot fi lămuriţi,
Ceilalţi au toate explicaţiile.