Restless Thoughts...

Women VS. Men

2010-10-23T11:05:00.000-07:00

Allan Pease: Women vs Men - part I
http://www.youtube.com/watch?v=SIqKuSC12LY&feature=related

# Allan Pease: Women vs Men - part II
http://www.youtube.com/watch?v=XEW0dPHMa8M&feature=related

# Allan Pease: Women vs Men - part III
http://www.youtube.com/watch?v=LBMnM3lDryE&feature=related

# Allan Pease: Women vs Men - part IV
http://www.youtube.com/watch?v=wvoBY7B162U&feature=related

Enjoy!

Pisicile

2010-10-03T05:47:00.000-07:00

Noaptea, toate pisicile sunt negre...

Labirint de gânduri

2010-07-11T16:05:00.000-07:00

Imaginea ta îmi apare din nou.

Mă pierd printre amintiri.
Revin în trecut, mă leg de el
Dar nu mă pot orienta acum.
Dispari în zare...
Îmi rămâne întipărit în minte
Doar zâmbetul tău...
Şi cuvintele
Rostite aproape de răsărit
Era atât de târziu
Şi totuşi atât de devreme.

Intâlniri accidentale.
Ai apărut elegant şi tăcut
Aveai scântei în priviri.
Ochii tăi mă purtau
Unde vroiau doar ei
Timbrul vocii tale
Şi acum mă urmărşte.

Gândesc în prezent.
A rămas doar o umbră
Până şi ea, e acum
Absentă pe acea alee.
Paşii tăi leneşi au dispărut.
Te caut din nou,
Nu e nimeni pe stradă
Privesc în depărtare
Poate am să te zăresc.

Nu vom afla vreodată
Ce oare ne-a legat
Îmi spui că totul e bine
Că o să te întorci...
Nu mă lăsa să ştiu ce va fi.
Aş vrea să mă pierd în gândul tău.

A rămas povestea noastră,
Doar atât.

"Nu am să-ţi cer să-mi dai ceva,
Nu am să-ţi cer să fi a mea,
Dar te rog, atunci când pleci
Lasă-mi speranţa..."

Ştiu.

2010-03-05T15:17:00.000-08:00

E ceva ce trebuie să înţelegi.

Fiecare zi pe care o aştepţi şi o laşi să treacă pe lângă tine,

e o zi pe care o pierzi...
O zi pe care ţi-o vei dori mai încolo să... o mai ai în plus.
Încă o zi de care ai vrea să te mai bucuri.

Crede-mă.
Ştiu.

Liftul

2010-02-22T11:01:00.000-08:00

Liftul seamănă cu traiectoria vieţii unui om.
Te ridică de la primul nivel până la ultimul,
Îţi deschide uşiile la fiecare etaj...
Şi ai 10 sau mai multe moduri de a trăi.
Tu trebuie doar să ştii unde să cobori ...

Wrong and right.

2010-02-07T08:17:00.000-08:00

The piano keys are black and white,
But they sound like a million colours in your mind.

Stop!

2009-12-22T14:20:00.000-08:00

Aş vrea un ultim dar, aş vrea să poţi măcar
Să poţi s-asculţi tot fără să dai “Stop!”

Din speranţa că-n distanţă o să apari,
O să las un scaun gol, lumina aprinsă pe hol
Joc acelaşi rol, în acelaşi decor.

(cum zicea cineva :) )

2009-12-07T14:40:00.000-08:00

Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta.
Cauţi una câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

Timpul.

2009-11-09T05:53:00.001-08:00

Unii consideră că este un efort extenuant să priveşti înapoi, de-a lungul celor 70 de ani. O senzaţie de tunel, aşa li se pare; ca printr-un pai negru. Dar nu e aşa.
Uneori trecutul apare ca şi cum ar fi fost filmat cu o cameră portabilă, uneori se înalţă monumental în interiorul unui arc din avanscena cu ghirlande modelate în ipsos şi cortină şifonată ;

Uneori defilează liniştit, o poveste de dragoste din epoca mută, plăcut, neclar şi absolut implauzibil. Iar uneori, apare doar o serie de stop- cadre împrumutate din memorie. Succesiune de diapozitive ale unei lanterne magice.

Toate.

2009-10-12T19:50:00.000-07:00

Odată ce-am ajuns în faţa uşii, toate gândurile, toate imaginile, toate cuvintele, toate privirile, toate persoanele cunoscute, toate gesturile, toate... rămân afară, în faţa uşii, împregnate în preşul gri care mereu mă întâmpină cu un mesaj de bun venit.

Când ies înapoi pe uşă, le adun de pe preş şi încep o nouă zi, rărind sau înmulţind "toate".

Octombrie

2009-10-07T09:27:00.001-07:00

O dimineaţă uscată şi friguroasă de Octombrie...
Cu vânt direct dinspre Gobi, ce purta cu el o pulbere fină, dar supărătoare.
Pulberea era mânată în vârtejuri jucăuşe ce se întindeau treptat în toată zona aceea.

Deodată, se aud refrene de toamnă, dar ele mai degrabă te-ar face să te gândeşti la magia arborilor exotici,la şoapte din Orient, la ritmuri fructate şi câteva picături de parfum cu esenţe de vară.

Alchimia simţurilor te poartă spre un moment la care râvneşti demult.
Locul acela special în care puteai percepe mai mult decât văzul, mirosul, auzul sau atingerea. La persoana aceea care te făcea să te simţi ... TU!

Spuneţi NU excursiei cu Beck !

2009-09-28T07:01:00.000-07:00

Dacă vrei nervi, poveşti plictisitoare despre produse casnice şi ai o zi de pierdut aiurea go for it!

Dar nu e o excursie în care " te bucuri de câteva ore (2 max!!) plăcute la aer curat de munte şi te poţi lăsa impresionat de frumuseţea oraşului Braşov şi a Castelului Bran"
E doar o excursie contra-cronometru şi prost organizată ... mai multe detalii despre ce se întâmplă acolo :
http://andreiutzza4u.blogspot.com/2009/04/beck-prima-impresie-este-cea-mai.html

Fum.

2009-09-24T13:35:00.000-07:00

Ţigări cu aromă de fum, alcool cu arsuri de buze, ţipete înfundate şi mâini străine... ştii doar că petele cele mai negre nu se şterg niciodată ...
Albul pe negru e doar ce a mai rămas dintr-o lume arsă de demult.
Tot ce mai simt e o stare de regret că ne separă atâta materie, că nu pot să îţi descifrez chipul prin întuneric, că nu pot să îţi răspund astfel încât să mă auzi...

Sometimes

2009-08-27T08:46:00.000-07:00

Ok. Here`s what I think.

We survive by remembering,
but sometimes we survive by forgetting...

Vid

2009-08-25T08:26:00.000-07:00

Eul nostru nu mai este altceva decât vidul interior indus de viaţa noastă supraaglomerată, supraocupată, din care nu ne mai alegem cu nimic din ceea ce "cu adevrat contează".

Şi totuşi, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele din viaţă, visele şi reveriile, depresia, situaţiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieţii tale "reale" , îţi arată că, trăind fără reflecţie despre tine însuţi, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzaţii, satisfacţii, imagini, bârfe,obiecte, minciună şi strălucire, tot mai departe de nucleul viu al fiinţei tale.
Eşti un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuşi. Şi vei rămâne aşa dacă viaţa nu se hotărăşte o dată să te dea cu capul de pragul de sus.

Tomorrow

2009-08-09T13:11:00.000-07:00

Tomorrow, tomorrow!

I’ll love ya — tomorrow!

You’re always

a day

a?way!

Difuz

2009-08-06T15:25:00.001-07:00

Lumina slabă care pătrunde în cantităţi mici, acoperă o porţiune nesemnificativă.
E doar un fel de cerc difuz exact ca şi concentrarea asupra unor lucruri din viaţa de zi cu zi.
Un măr necopt are porţiuni roşii şi galbene.
Soarele nu s-a învârtit destul în jurul lui.

Întrebarea

2009-08-02T14:24:00.000-07:00

Vei privii din altă perspectivă decorul când vei fi capabil să-ţi foloseşti toate abilităţiile.
Concentrează-te îndeplin pe întrebare.
Încă nu ai făcut paşii necesari.
Ai fost prea entuziasmat în legătură cu întrebarea, eşti prea nerăbdător.
Nu ar trebui să-ţi laşi sentimentele din interior să se preschimbe în agresiune.
Se pare că nu ai controlul complet asupra schimbărilor.
Eşti speriat de riscurile care se află în spatele incertitudinilor.
Arăţi obosit.

Un entry mai altfel.

2009-07-22T05:15:00.000-07:00

Deci, cum să ai un Audi tt şi să mergi în benzinărie ( Alba Iulia ) să bagi benzină ( nu de muţi bani oricum) ca să-ţi speli maşina, prin urmare scopul nu era acela de a-şi face plinul (sau jumătatea) , scopul era să-şi lustruiască maşina în benzinărie.

Băi frate, dacă nu ai bani s-o duci la spălătorie , da-o dracu de treabă si spal-o într-un râu sau în cel mai rău caz fă economie la apă acasă şi toarnă apa la wc din vană după ce faci baie şi laşi dopu să se strângă ( cum am auzit cazuri :)) ) ca să nu ţi se învârtă apometru şi aşa te poţi duce cu sticle de 2L.

Nu te faci de căcat în benzinărie mai ales cu o maşină de asta.
Acolo e apa şi stergătoarea aia pentru parbriz să-l stergi dacă e murdar , nu e spălătorie şi să aştepte lumea la pompă până iţi speli tu maşina, timp în care te mai şi uiţi după tipe crezând că eşti cool!

Detest

2009-07-20T09:53:00.000-07:00

Detest să explic şi mai ales să mă explic.
Cei care nu pot înţelege, nu pot fi lămuriţi,
Ceilalţi au toate explicaţiile.

Tac - Tic

2009-07-11T11:02:00.000-07:00

Mie îmi pasă...
Chiar dacă nu arăt, nu se vede sau nu ştiu să arăt.
Analizez tot şi le întorc pe toate părţile, dar chestia aia din piept câteodată îmi zice tic-tac, alteori îmi zice tac-tic şi atunci mă pune pe gânduri, de asta şi răspunsul întârzie.

Atunci când cred că nu-mi pasă, se aude tac-tic şi eu rămân fără cuvinte, mă opresc, stau , privesc, tac şi doar ascult.

Ieri s-a auzit tac-tic, azi parcă se aude tic-tac.

2009-07-08T04:24:00.000-07:00

Simţi suferinţa dureros de dulce?

Thank you. You made it!
I`m glad that I saw you... with the same gentle soul I`ve seen before.

Vis sau realitate?

2009-06-24T19:21:00.000-07:00

Pe lângă lumina farurilor care o loveau încet când trecea o maşină prin dreptul geamului, mai simţea o adiere placută din partea vântului care pătrundea pe geamul lăsat pe spate şi o facea să aţipească. Se oprea din tremuratul uşor şi se gândea încă o data la visele ei.
Ciudat, dar parcă de fiecare dată când se trezea i se părea că de fapt e invers. Nici măcăr nu ţinea minte ce facea când nu dormea. Parcă afară ploua de mult timp, dar de fiecare dată când dormea ploaia se oprea.

Acum însă era trează. Şi se gândea la visele ei. Sau parcă dormea. Şi se gândea la viaţa ei.
Oricum, inima începea să bată mai tare când îşi aducea aminte de prima zi când a vorbit cu el. Petalele de trandafir sunt uscate, dar încă se mai simte un miros plăcut şi în ziua aceea nu ploua.
Simţea razele de soare care s-au răspândit în bataia vântului, urmărindu-l pănă în colţurile cele mai ascunse ale străzii. Ştia şi ea că el o cauta demult, dar nu-i putea spune că era lângă el. Trebuia să işi dea seama. Poate că ar fi fost mai uşor dacă adierile de vânt ar fi adus-o pe ea în visele lui mai devreme ,când o căuta. Sau poate e mai bine aşa. Într-o zi poate nu o s-o mai caute...
Dar o să-şi dea seama că e încă lângă el!

Se trezi iar din vis. Şi totuşi acum nu ţinea minte nimic. Doar că se trezise din ultimul vis. Şi nu ar fi vrut. O petală de trandafir îi rămăsese lipită în palma ei mică, ca o clipă după tânjeşti că ai vrea să ţină mai mult decât o zi, sau cine ştie, vrei să fie mai mult decât un vis.

Poate

2009-06-20T04:22:00.000-07:00

Într-adevăr, adevărat, aşa este, pentru că, deoarece, fiindcă, de exemplu (...) mai precis, mai bine zis, adică (...) în plus, pe deasupra şi nu numai că ... ci şi ... totuşi cu toate că, chiar dacă, deşi (...) în nici un caz, nu cred că (...) în concluzie, se impune ca, aşadar, în fine ... iată că, observi tu, după cum se vede ... în primul rand şi mai ales, la fel de important este şi faptul că (...) pe când, pe o parte şi pe alta... dar tot atunci, cam în acelaşi timp, imediat ce, în alt fel dar în acelaşi mod... totuşi cred că se poate spune şi aşa, pai , poate....mai vedem noi oricum...

Încă.

2009-06-20T01:32:00.000-07:00

Revăd momentele când îmi spuneai vorbe dulci.
Momente desprinse ca dintr-un basm...
O lumină slabă mă atinge uşor ... plină de tine... de dor.
Deschid ochii şi încă văd imagini cu noi doi .

Te porţi ca şi cum m-ai fi uitat. Ai vrea să mă port ca şi cum aş fi murit. Dar eu încă te simt viu şi pe tine.

Urme...

2009-06-16T11:12:00.000-07:00

Urme de buze pe umărul meu....
Soarele nu mai iese din mare, ca anul trecut.

Rosu devine gri.

2009-06-10T01:20:00.000-07:00

Ecuaţie cu 2 cunoscute, necunoscute.
Cuvintele aproape că nu mai au valoare...
Gesturile nu mai pot să-şi îndeplinească menirea.
Expresia feţ/tei nu e văzută, deci nici asta nu mai face parte din ecuaţie.
Gândurile sunt blocate, mai pot fi citite doar printre rânduri.
Dorinţa e singura care mai poate fi ghicită, dar deja are tentă de gri.
Toate apar şterse...
Din roşu devin gri.

Zebra.

2009-05-23T08:08:00.000-07:00

Presimţi cǎ nu e o zi favorabilǎ pentru aşa ceva.
Dar totuşi te rişti ... porneşti la drum, totul pare atât de nefamiliar şi atât de schimbat încât nu te poţi concentra pe ce trebuie.

Razele soarelui se joacǎ, aruncând peste tine umbra dintre copaci , fǎcandu-te sǎ clipeşti mai des din cauza zebrei formatǎ din porţiuni negre şi gene de soare.
Te uiţi lung înainte, încercând sǎ te concentrezi, dar parcǎ intri pe pilot automat farǎ sǎ-ţi dai seama ajutat de reflexe, gândurile zboarǎ departe în afara oraşului... un singur lucru te ajutǎ sǎ îţi chemi gândurile înapoi:
intrarea pe contra-sens urmatǎ, de o groapǎ care te zguduie şi te trezeşte.
Nu poţi risca...

Contur roşu

2009-05-17T11:50:00.000-07:00

Cioburi.
Cioburi peste care încǎ mai calci şi încǎ te tai în ele ...
Menţin rana şi te tai din nou, de fiecare datǎ când crezi cǎ aproape s-a vindecat.

De ce?

Pentru cǎ în unele cazuri inevitabil în drumul tǎu zilnic dai peste cioburi...

Cu timpul, cu cât le calci mai mult şi mai des, se tocesc şi poate dupǎ ploaie, praf şi altele, se bǎtucesc şi intrǎ în pǎmânt.

În ziua aia.... ai putea umbla chiar desculţǎ...

O intrebare in fiecare zi...

2009-05-16T09:59:00.000-07:00

Când încerc să repar greşeala,

Probabil mă afund mai mult în ea...

O întrebare de-mi pun,

Alta vrea să prindă viaţă

Şi de vreau răspuns să-mi spun,

Pot să aştept o viaţă-ntreagă...

Dar rămâne o întrebare

Ce şi-o pune fiecare:

“De ce, oare ?”

Şi atunci mă apropii de pietre şi tac...

Iau cuvintele şi-o să le-nec în mare.

Şi cel mai mic fir de iarbă.

2009-04-22T04:47:00.000-07:00

Şi eu am ...

Şi tu ai ...

Până şi cel mai mic fir de iarbă are...

Nu e viaţă ...

E ceea ce te păzeşte oriunde ai merge, zi sau noapte.

Zbor în doi.

2009-02-20T15:03:00.000-08:00

Zbor în doi.
Zburau.

Atât de aproape, două păsări, aripă lângă aripă,părea ca e una singură - aripa ei stângă cu aripa lui dreaptă. Aceeaşi mişcare de aripi fără efort, la mică distanţă de pământ. Petale-fulgi căzând în roiuri nemişcate de vreo pală de vânt, petale de trandafir parfumate aşezate peste tot, mişcate şi unduite de zborul celor doi.
De când erau împreună păsările nu ştiau prea multe, unde se îndreptau nu s-au întrebat... ştiau doar că drumul este înainte şi că zborul lor va fi lung; parfumul petalelor le dădea puterea şi plăcerea de a înainta în oceanul de aer, cale infinită fără vânt.
Se simţeau perfect împreună, vorbeau şi loveau cerul cu aripile lor. Sentiment de zbor comun, cu păsări mai grele decât aerul, dar ajutate de sufletele lor uşoare, indefinite, fără margini. Pe un drum nou si atât de vechi deasemenea, pe unde au trecut atâtea alte perechi, dar nu au lăsat semne fiindcă priveau prea des spre pământ în timp ce zburau, tânjind să se odihnească. Cu timpul au obosit dând din aripi, renunţând foarte uşor, alegându-şi fiecare un drum separat...
Dar ei, se simţeau bine în zborul lor, şi chiar dacă niciodată nu se mai văzuseră, simţeau şi aflau în fiecare moment că împreună pot descoperi ţinuturi nemaivăzute.
Dinainte să se cunoască, în subconştientul lor ştiau că undeva - departe sau aproape - este sau vor întâlni sufletul cu care vor zbura odată, cu un scop necunoscut, peste un câmp de petale, printr-un aer cu petale.
De odihnit nu era nevoie fiindcă nu oboseau, niciodată.

Acum se îndreaptă împreună spre acele ţinuturi necunoscute de alte păsări.

Fara titlu.

2009-02-12T08:00:00.000-08:00

Şi simţind mişcarea m-am întors şi am deschis ochii. Mi s-a părut că văd conturul unei persoane pentru o fracţiune de secundă. Era doar un semn că trebuia să mă trezesc, să încep o nouă zi, să sper că această zi va începe diferit.
Mă ridic din pat, mă uit pe geam şi rămân 5 minute să admir peisajul îmbrăcat în alb.
Fulgii obligaţi de vânt işi schimbă traiectoria şi dansează, învăluind oamenii îmbujoraţi care merg cu privirile în pământ, stergătoarele maşinilor curaţă parbrizele, împiedicând aşezarea cearceafului alb.
Ceasul ticăie parca mai repede. Eu întârii ca de obicei.
La jumătatea zilei, pornesc spre casă, cu gândul la încheierea zilei. Căutam scuze să mă sustrag, dar în acelaşi timp eram şi curioasă şi ceva mă atrăgea.
Mergând, aveam impresia că cineva ma striga, am ezitat puţin , dar m-am întors aţintându-mi privirea spre cer. Era real. Chiar mă striga. Am aruncat o privire şi un zâmbet, apoi mi-am continuat drumul. Din atâtea persoane, un singur detaliu m-a dat de gol. Paltonul.
Am ajuns acasă. Cuvintele se împleteau cu emoţii şi zâmbete. M-a convins. În sfârşit priviriile ni s-au întâlnit. Încercam să le evit, mă urmăreau, vroiam să par rece şi nepasătoare.
După câteva ore, în drum spre casă eram cu gândul departe. Mă gândeam că începând cu ziua următoare, existau 2 variante; zilele să decurgă ca înainte sau vor avea să se schimbe în funcţie de mine.
A doua zi, un pretext bine gândit a schimbat zilele, precum vântul a schimbat direcţia fulgilor de nea.

Realitatea

2009-01-19T06:59:00.001-08:00

Ce este realitatea?
Să fie definiţa preluată din dicţionarul creeat pentru noi ca fiind o existenţă efectivă?
Materia care există în afara conştiinţei omeneşti şi independent de ea?

De câte ori nu ai vrut să iţi creezi propiul colţ de realitate al tău? Fiind vorba de acea realitate în care totul să-ţi fie la îndemână fără să depui nici un efort şi fără să pierzi timp îndeplinindu-ţi o dorinţă fie ea cât de mică? Fără să ai gânduri negative în legătură cu ziua de mâine..

De câte ori ai avut acea realitate a ta pe care doar tu o vedeai şi încercând să explici asta altor persoane, pe orice parte ai trata-o nu te-ai putut face înţeles?

De câte ori ai întâlnit persoane cu realităţi diferite ?

Ăăă...nu!asta nu e realitate,asta se numeşte închipuire.
Na bun.. reluăm totul înlocuind foarte uşor cuvântul "realitate" cu "închipuire".

Deci de câte ori ...?

Sertarul

2009-01-18T16:51:00.000-08:00

Un produs de obicei este fabricat după o cerinţă impusă şi specificată de producător în funcţie de
cererea clientului.Are un standard aparte. Are fiabilitate şi mentenanţă.
Se caută orientarea spre perfecţiune.
Produsul este fabricat în urma unor activităţi şi a unor procese dar, cel care mi-a atras mie atenţia este unic.Nu s-au respectat cerinţele standard în formarea lui şi totuşi a rezultat ca având o calitate care depăşeşte orice alt produs obişnuit. Are o entitate propie.A fost pus deoparte ca fiind defect în urma procesului şi lăsat acolo pentru reprelucrare. S-a încercat reprelucrarea sau îmbunătăţirea lui de câteva ori dar fără succes în urma încăpăţânării acestuia, pănă l-am găsit eu din pură întâmplare într-un sertar în care se găseşte de obicei orice ai nevoie,evident căutam cu totul şi cu totul altceva. Nu a fost prima oara când l-am observat acolo,dar nu m-am atins de el neavând nevoie şi în acelaşi timp neştiind ce aş putea să fac pentru el. Dar de data asta, deschizând sertarul şi vazându-l înghesuit lângă celelalte piese metalice am simţit că nu e locul lui acolo şi că trebuie să fac ceva cu el.Şi aşa i-am găsit rostul în viaţa lui metalică.Am găsit sistemul din care lipsea, fie el şi ruginit şi uitat în alt sertar, cu alte piese, având alta constituţie,dar protrivind-se perfect.Cel puţin nu mai stă înghesuit printre piesele din altă branşă.

A simţii...

2008-12-22T05:07:00.000-08:00

În acest moment, observă-ţi piciorul stâng...

Se simte confortabil şi e cald? sau e rece,ori strivit într-un pantof prea strâmt?

Procedând astfel, treci de la gândire la simţire...

Mai bine sa nu stii...

2008-12-12T01:40:00.000-08:00

Şi nu e decât o iluzie. Ieşi şi râzi, bei o bere,
vorbeşti degajat,nu te gândeşti la griji, dar
în drumul tău spre casă, iar se adună
toate în capul tău. Ignori. Doar e seara ta,
ai râs, nu se poate termina aşa... trebuie
să adormi liniştit şi fără vise agitate, însă
nu se încheie aşa. Iţi place să-ţi frămânţi
mintea, să-ţi complici starea, să te gândeşti
dacă e bine ce ai zis, să te întrebi dacă se
uită la tine într-un fel anume... Vrei ca ziua
de mâine să continue în acelaşi stil, dar nu ai
convingerea asta pentru că te-ai învăţat să
te aştepţi la ce-i mai rău. Mâine poate nu vei
mai râde,nu vei mai fi aşa de relaxat, mâine
poate fi mai rău.... dacă vei avea o gândire
optimistă vei şti că mâine va fi mai bine, dar nu
ştii ce este acel "bine".
Mai bine să nu ştii...

Detectarea defectelor

2008-12-07T13:49:00.001-08:00

De ce trebuie să "detectăm" defectele atât de repede?
De ce trebuie să avem ochiul atât de format încât după
2 priviri tragem concluziile direct, fară să analizăm situaţiile?
Poate nu e nimic defect, e doar în mintea noastră care a rămas antrenată de,defectele văzute înainte şi ridică antenuţa care declanşează involuntar alarma...

Cine?

2008-11-28T04:35:00.000-08:00

Cine eşti,cine sunt, ce mai beau, ce mai cânt?
Ce mai fac, ce mai simt? Oare mai pot să mint?
Cine sunt, cine eşti, oare mă mai iubeşti?
Cine e, cine nu, care eu, care tu?

Don`t think...

2008-11-07T07:27:00.000-08:00

Don`t think i don`t think about it ...
Don`t think i don`t have regrets ...
Don`t think i don`t know what i felt ...
Don`t think i don`t know what i said...
Don`t think i don`t want you back ...
Don`t think i don`t miss you ...

... when we make choices we got to live with them.
but, i wonder if sometimes i cross your mind...